INFINITIV

• căpăta

PREZENT

• capăt
• capeţi
• capătă
• căpătăm
• căpătaţi
• capătă

IMPERFECT

• căpătam
• căpătai
• căpăta
• căpătam
• căpătaţi
• căpătau

PERFECT

• căpătai
• căpătaşi
• căpătă
• căpătarăm
• căpătarăţi
• căpătară

• am căpătat
• ai căpătat
• a căpătat
• am căpătat
• aţi căpătat
• au căpătat

MAI MULT CA PERFECT

• căpătasem
• căpătaseşi
• căpătase
• căpătaserăm
• căpătaserăţi
• căpătaseră

VIITOR

• voi căpăta
• vei căpăta
• va căpăta
• vom căpăta
• veţi căpăta
• vor căpăta

VIITOR ANTERIOR

• voi fi căpătat
• vei fi căpătat
• va fi căpătat
• vom fi căpătat
• veţi fi căpătat
• vor fi căpătat

CONDITIONAL-OPTATIV

prezent

• aş căpăta
• ai căpăta
• ar căpăta
• am căpăta
• aţi căpăta
• ar căpăta

perfect

• aş fi căpătat
• ai fi căpătat
• ar fi căpătat
• am fi căpătat
• aţi fi căpătat
• ar fi căpătat

IMPERATIV

afirmativ

• capătă
• căpătaţi

negativ

• nu căpăta
• nu căpătaţi

CONJUNCTIV

prezent

• să capăt
• să capeţi
• să capete
• să căpătăm
• să căpătaţi
• să capete

trecut

• să fi căpătat
• să fi căpătat
• să fi căpătat
• să fi căpătat
• să fi căpătat
• să fi căpătat